Hammurabi, asigurări. În foarte multe locuri apare referința la Hammurabi și al său cod (1) ca moment fondator al asigurărilor. Găsim informația pe internet menționată la rubrica de istorie a asigurărilor din siturile diverșilor brokeri, în manualele de specialitate – țin minte că așa se deschidea cursul tipărit de la ASE – pe pagina de Wikipedia, etc. Totuși, mai nicăieri informația nu e detaliată. Asta m-a intrigat și am făcut câteva ”săpături” spre clarificare.
Am căutat deci textul, în traducere, evident. Propriu-zis în niciuna din legi nu apare, chiar și într-o formă estompată vreo referire la ceva ce s-ar putea aproxima ca fiind asigurare. Dar apare altceva, ceva ce va sta la baza gândirii economice occidentale și a făcut posibilă, mai târziu, apariția formelor de protecție – fonduri mutuale și mai târziu asigurări. Asta a fost inducerea conceptului de risc într-un context laicizat, raționalizat (2). Codul lui Hammurabi face pentru prima oară anumite precizări economice esențiale, fără de care însăși civilizația noastră așa cum o știm nu ar fi putut exista. Stipulează dreptul la proprietate, instituie contractul ca element central în funcționarea economiei, clarifică rolul banilor și acceptă ideea de capital și de dobândă. Foarte important: legile din codul Hammurabi dezavuează pentru prima dată risipa și mal-praxisul și instituie conceptul de răspundere. ”Dacă [cineva] strică bunuri el va face despăgubiri pentru bunurile stricate (Legea 232)” ”Dacă un constructor construiește o casă pentru cineva, chiar dacă nu a terminat-o încă; dacă atunci zidurile par să se răstoarne, constructorul trebuie să facă zidurile solide din propriile mijloace” (Legea 233) ” Dacă un constructor de nave face o corabie pentru cineva și […] dacă în același an barca respectivă suferă vătămări, constructorul de nave trebuie să despartă barca și să o refacă pe cheltuiala sa” (Legea 235) ”Dacă un bărbat își închiriază barca unui marinar, iar marinarul este neglijent, iar barca este naufragiată sau se prăbușește, marinarul va acorda proprietarului bărcii o altă barcă drept despăgubire” (Legea 236). Apar în cod și preocupări proto-ecologiste, Legea 59 specificând că este interzis să tai copacii altcuiva.
Mai e un lucru care mi se pare interesant de menționat despre codul lui Hammurabi (asigurări): contextul în care a fost instituit acest set de legi. Zona Orientului Mijlociu este leagănul primelor civilizații umane majore. Este locul în care oamenii au descoperit și implementat pentru prima oară agricultura, au creat primele temple mari (3), au creat primele formațiuni statale (Sumerul prima dată și apoi imperiul Akkadian), unde – foarte important – a apărut scrisul. Evident că ordinea dată de lege și de birocrație trebuia inventată pentru a păstra ordinea socială. Codul lui Hammurabi nu a fost primul, ci doar cel mai cunoscut și răspândit. El a fost creat inspirat fiind de alte asemenea corpusuri legislative – Codul Ur-Nammu din jurul anului 2000 î.e.n. sau Codul Lipit-Ishtar, de pe la 1860 î.e.n.
(1) Stela de piatră de 2.25 m pe care e sculptat ”Codul” a fost descoperit la începutul secolului 20, în 1901, la Susa pe teritoriul de azi al Iranului. În prezent este la muzeul Luvru din Paris.
(2) Scriam și în altă parte că devoțiunea religioasă îmi pare că este o formă (irațională) de asigurare: se practică un anume ritual pentru a avea ”auspiciile” favorabile, pentru a fi protejat de cel rău.
(3) E vorba de complexul de la Göbekli Tepe, aflat în sudul Turciei de azi.
Pentru orice detalii suplimentare legate de Hammurabi (asigurări) nu ezitați să mă contactați pe messenger la @teasiguricuAdrian, la telefon/WhatsApp sau la email adrian@teasiguricuAdrian.ro
Error: Contact form not found.
